RT Prietenii EcoXtrem - Iesire Fagaras – Salvamont 2000
Dimineata zilei de 23 aprilie ne-a adunat pe toti cei 10 prieteni matinali (Dan C., Oana, Ana, Laura, Diana, Cristi, Dan N., Otilia, Vlad si Vio ) in fata Operei Romane. Dupa cunoasterea persoanelor noi, inventarul echipamentului fiecaruia si impartirea pe masini, am pornit catre primul obiectiv: Cetatea Poenari din Capataneni.
Dupa cateva opriri, in care fiecare incerca sa scape de sandwich-urile prea numeroase pentru a putea fi carate in rucsac, am ajuns la marginea ultimei localitati de pe Transfagarasan. Prognoza meteo s-a adeverit si cerul a fost innorat. Chiar daca ploaia marunta ne-a prins chiar inainte de a pasi pe scarile ce duceau catre cetate, excursia noastra era abia la inceput, astfel incat nu ne-am lasat batuti atat de usor. In fond...de aici pana la Cetatea Poienari mai erau doar 1480 de trepte. La inceput mai repede, apoi din ce in ce mai incet, dar fara a ne opri in loc, am invins treptele, si pe buna dreptate ca a meritat efortul depus pentru a ajunge pana sus. Nu stiu insa daca a meritat si pentru boierii targovisteni care au construit cetatea ca pedeapsa data de domnitorul Vlad Tepes. Legenda spune ca chiar si cei care au scapat cu viata dupa construirea cetatii au fost in final omorati. Revenind la cetate, dupa multe poze si rasete, ne-am bucurat de frumoasa panorama: la sud o parte din Valea Argesului si satul Poienari, iar catre nord drumul catre barajul Vidraru sapat cu truda in stancile abrupte ale vaii Argesului.
Barajul Vidraru ne-a oferit putin timp sa ne odihnim – alte cateva poze, discutii despre proiectele EcoXtrem, comentarii pe baza mormanelor de gunoaie aflate la marginea barajului, printre stanci, argumente pro si contra bungee-jumpingului la baraj. Toti ne gandeam insa la pranzul cald care ne astepta la Piscul Negru, iar pana la contactul vizual cu vaile alpine ale Fagarasului mai aveam o buna bucata de drum de parcurs. Rabdarea pe care fiecare din noi a avut-o pe drumul parca interminabil printre gropi si serpentine, a fost rasplatita cu o masa copioasa. Dupa pranz ne-am oprit la Cabana Capra, pentru a parcurge Adventure Park-ul amenajat in apropierea cabanei. Peisajul te oprea in loc, sa te minunezi si sa meditezi odata ce privirea ti se intalnea cu crestele si vaile abrupte acoperite cu zapada. Fiecare era miscat in felul lui si se gandea cum o fi de acolo de sus totul daca aici se vedea atat de frumos. Dupa echiparea corespunzatoare, am intrat rand pe rand in parc. Obstacolele din punti suspendate, poduri mobile si indiene, tiroliana, si multe altele au fost trecute cu mai multa sau mai putina usurinta. In final, cu totii ne-am simtit bine dupa mica doza de adrenalina luata in parc. Cantece si voie buna, alte poze, mici gustari si pregatirea pentru drum au incheiat cursa din parc.
Cu rucsacii in spate am pornit pe traseul spre Refugiul Salvamont 2000. Ne-am facut usor drum prin zapada, iar pana la refugiu am vazut la distanta 2 capre negre si o vulpe. Cu cat ne apropiam de refugiu, cu atat pauzele erau mai lungi si mai dese, dar intr-un final, pe inserat am ajuns. Gazda a fost primitoare si, desi era foarte aglomerat, am reusit sa ne cazam intr-o camera foarte calduroasa. Seara am mancat mamaliguta cu branza si smantana, am cantat, am baut vin, si intr-un final am adormit cu totii.
A doua zi de dimineata era programat un traseu pana la Balea Lac cu trecere prin tunel, insa dimineata vremea era foarte frumoasa... prea frumoasa din pacate: soarele incepuse sa destabilizeze straturile de zapada, iar la ora 12 stateam cu totii in fata refugiului si urmaream cum se scurg de pe versanti masele de zapada. Drumul pana la Balea era imposibil de realizat, asa ca in cele din urma am inceput coborarea catre Capra. Pentru a avea si un final pe masura zilei de sambata am inceput sa ne luam la intrecere la coborare. Insa nu la alergare, deoarece suntem muntomani responsabili...e mult mai bine cand incerci sa cobori cu sania pe astfel de pante....insa, ia sania de unde nu-i! Inventivi cum eram ne-am folosit pantalonii de goretex in loc de sanie si....partieeeee! Cum am vazut ca doua-trei astfel de ture nu sunt de ajuns, am tinut-o tot asa pana la sosea... Am ajuns uzi din cap pana in picioare la Capra, astfel ca am folosit si ultimele haine uscate. Cu parazapezile si pantalonii pe masini sau in orice loc aflat sub un petec de soare, ne-am hidratat si am luat o mica gustare. Drumul de intoarcere ne-a facut sa fim optimisti si sa cautam si drumul despre care stiam totusi ca exista printre atatea zeci de gropi... macar portiunea pe care au filmat cei de la Top Gear. Dupa prea multe serpentine pentru unii dintre noi, ne-am oprit din nou la Barajul Vidraru pentru o gura de aer si una de...covrigi. Echipa rozatoarelor trebuia sa faca si putin din Valea lui Stan, insa cum majoritatea a decis, urmatoarea oprire a fost la Curtea de Arges pentru vizitarea Manastirii si a Fantanii lui Manole si pentru pranz. Suveniruri, poze, inghetata, plimbare prin absolut superbul parc al manastirii, ne-au facut o foame teribila. Intotdeauna e binevenita o masa calda dupa un traseu de munte...parca si mancarea are alt gust si te simti si mai sanatos dupa ce ai inhalat atata aer curat...
Priveam Fagarasul cum ramane in urma, in timp ce masinile fugeau pe sosea sa ne duca pe fiecare acasa. Alta zi de luni, cu diverse asocieri, in functie de ocupatia fiecaruia pentru urmatoarea zi. A fost un drum linistit, pe care multi au adormit zambind. Am avut ce povesti colegilor de servici si facultate, iar pozele au vorbit de la sine... Puteti vedea cateva din ele pe contul Prietenilor EcoXtrem de pe Facebook, iar de sentimente asemanatoare puteti avea parte in una din iesirile organizate de noi.
Va asteptam si in urmatoarea aventura!
Dilber MC Theme by HarzeM
